joi, mai 13, 2010

Jurnal de sociopat - PARANOIA GENERALIZATA



Abia atunci cand propria nebunie ti se pare insuficienta, lucrile devin clare. Dementa absurda ce te impresoara se ridica la randg de credinta, de tzel, de directie in viata.
Curand sau poate prea curand NEBUNIA va naste spectacolul absolut al cauterizarii simturilor. Nu se merita sa risti sa pierzi esentialul acestei stari de spirit si de fapt, in ciuda disperarii dupa normalitate.

Nebunia da sens cirezilor de fapte abominabile pe care le visezi aievea si realizabile prin simplul fapt ca ti le doresti ca o implinire fireasca. Vrei sa poti sa zdobesti cu gandul ideatizatul banal si sa il afunzi in propria-i mocirla haotica. Numai prin sentimentul deplin si fara nuante al vrerii unidirectionate catre explozia de sadism asupra conformismului indus poti sa iti eliberezi furia neputintei de a demola.

Nebunia e asociata cu dezordinea si devastarea emotionala produsa din varii motive. Mai curand nebunia se naste din lipsa acuta de suporta calicismul emotional premeditat si cultivat din crestere. Nebunia pura se naste din dorinta de a vrea sa fii tu insuti, de a exprima si de a iti etala parerea nenuantata despre emotivitate.

Gandul asociat nebuniei se asocieaza cu boala, cand de fapt nebunia este simtzamant pur. Nealterat si influentat de parerile altora, de mediu sau directii predefinite. Numai din nebunie se naste ineditul si gloria.

Numai din NEBUNIE iti poti extrage farama de libertate spiritualo-mentalo-psihica de care depinzi ca sa poti spune ca esti om. Omul ne-nebun este sclavul propriei infrangeri.

Pe de alta parte tot ea, NEBUNIA, iti poate coferi o permanenta stare de evoluare si agitatie spiritualo-mentalo-psihica pe care cotidianul o reprima in mod sistematic. Doresc persistenta ei pentru ca viata sa nu ma limiteze sa am pareri directionate. Vreau sa am posibilitatea sa gandesc independent si dezinvolt, chit ca este defit prin obscen/rau/defaimator/discriminator sau murdar.
Tot ceea ce mintea plamadeste are darul de a fi motivational pentru prezent si viitor si fara lipsa de rationalitate prezentul ar fi palid si in echilibru cu sine insusi. NUL.

EOF.