Incercati un experiment bolnav. De fapt nu incercati.
Sa incepem zic io...Deci cum ziceam, bolnav. Luati o mana de prieteni, amestecati bine cu aceleasi hobiuri, inclinatii si preferinte si simtiti-va bine o perioada. Amestecati bine deci cu timpu asta.
Aduceti din strafundu' mintei voastre bolnave rautate, cam doua cani si cateva picaturi din sindromul persecutiei, plus cacaturi care le gasiti prin bucatarie(aici a se citi grup). Lasati la dospit vreo 2-3 ani. Dupa ce creste paranoia cam ca si coca de cozonac, luati aluatul si puneti miresme de plictiseala, monotonie si/sau alte miresme "tari". Bagati totul la cuptor cam cat poate dura o discutie. Totul ie aburind si apetisant.
Se numeste spargerea de gashca.
Toate aste se pot incerca si de preferat ar fi pe fondul unei placeri sadice de a avea dreptate sau a face dreptate, cu orice pret. Chit ca nu ie a ta( dreptatea in speta) sau nu iti aduce beneficii satisfactii deosebite.
Ei sa vezi cum ie treaba. Paranoia salveaza omenirea de la distrugerea la termen.
Asta este ... imaginea mea despre mine si despre ceilalti. De ce? N-am idee. De multe ori am zis ca trebuie medicamentatie. De multe ori realizez si constientizez. Canci.
Tot aia ie.
Concluzia...? Nu posed. Si cred ca asta ma defineste. Cum sa ma constrang astfel incat sa nu fiu io? Sa urlu in mine cand ma deranjeaza?
Cacat! Oricum nu conteaza. Ceea ce ma amuza ie ca prevad totul. Cand zic totu ma refer doar la partea negativa si doar aia indepartata. Si continui sa accentuez prabusirea. Cu fiecare zi.
Daaaar nu-i bai. Azi m-am enervat iar, cu prezumtia suspiciunii de tzaranism. Ar fi trebuit sa ma abtin. Dar este!!!
Si-am incalecat pe-un scaun ergonomic si v-am spus paranoia mea.
