Mda. Ca sa nu ma mai incurc cu incercarea mea de a parea inteligent si subtil am sa va zic restu' titlului. Credintza, Caintza, Dorinta, Vointza. Intelegeti mai incolo daca e.
Oarecum legat de precedentul post, intradevar am revenit la "mine", ala de ma cunosteam si ma cunosteau toti.
Insa treaba aia cu concediu s-a redus la 2 zile si un loc care se pare ca au scos untu' din mine.
Cica fusei pe langa Buzau.Nu mai fusesem. Si dadui cu inca 2 pretini si un necunoscut peste ce veti vedea.
Ochii pe cruce nu pe cal, da?! O cruce deci;cazuta dealtfel. Cu o seara inainte am mai vazut astfel de cruci prin padurile dese si salbatice din imprejurimi.
Cum ma stiu io partea crucii nu ma impresioneaza intr-un mod cat de cat. Sa zicem ca nu am credinte canalizate catre entitati metamorfozate in absolut.
Si deci cruce. 4 biciclisti si o idee. Ideea va las pe voi sa o ghiciti(si sa mi-o spuneti si mie).
Sa o ridicam si sa o punem la locul ei initial.Zis si facut. Pitroiu greu.Calculam si ne invartim. Am gasit ce ne trebuia: curaj.
Si incepem.Ia sa vedeti acilea in poze:
Prima data rotatie sa ne testam shfortele.Reusiram. Deh 4 voinici.Si cu (chiu cu) vai am si realizat minunata inaltare.(Vezi ph(f)oto bilãu)
Reusiram cu bolovanu cioplit. Da apoi alta belea. Sa vedeti.
Ceva de genu: sus in stanca ie o casa, si acolo fuse chilia lu' nu mai stiu cui calugar, sihastru(pt detalii vedeti blogu lu CIUPITU).Casa deci.
Casa omului deh.Racorica acolo tocmai bun de popas.
Dar nu asta e ideea. Chestia ie ca m-am relaxat infiorator de mult(la pesehec).
Nu stiu daca "bolovanu" a avut ceva de-aface (si nu cred) insa o pasiune si o "shleahta" de oameni te cam schimba pe moment(ca nici subiectu' bolovanului nu o face permanent daca e sa ne gandim).
Drept concluzie, desi nu ie.
Imi rasuna in minte linistea padurii maturata de intuneric, ma incanta mecanismu naturii, calm si nepasator. Ma linisteste ma alina si ma bucura.
Bolovanii aceia sunt reci, codrii sunt plini de intunericul clorofilei in varf, de foamea de lumina a plantelor statice.
Brr. O zisei prea poiatec. Daca intelegeti fiind baieti, paduri cutreierati.
Pana mea nu mai stiu ce sa zic. Aici trebuia mana de artist da a mea ie moarta.
Da mah! Asta e treba de care ziceam. Na ca mi-a iesit cu poza. ;)
Hai... hiu.
