M-am plictisit si de schimbare. M-am plictisit de tot si toate.
Inteleg acum de unde vine sociopatia mea. Cu mine ma inteleg/interactionez si nu ma plictisesc niciodata. Chit ca aberez pe teme imbecile sau gandesc rational pe mine ma deslusesc.
Am incercat sa fiu si io normal si sociabil... mi-a trecut intr-o saptamana. Ce dracu sa fac? Ar trebui sa ii omor pe toti si sa ii reinviu cand am io pohte.
Am dat la o parte toata nepasarea si furia acumulata si a ramas doar uitare.
Sunt anost, ma simt anost si vreau sa fiu astfel. Pentru ca doar rareori vreau sa fiu normal. In rest vreau sa crape toti doar din dorinta mea.
Primul impuls de deschidere a fost anularea celor ce-mi placeau de o viata. Lucrurilor si anume. Incerc sa dezvolt o toleranta la diversitate si prostie maxima. Reusi-voi? Cui ii pasa? Nici chiar mie, doar incerc.
"Stii ce e frumos? Ca nici eu nu stiu daca am vorbit serios."
Stilul de viata normla ma deterioreaza. Mai bine eu pe ea, pe viata si anume.
Eu ce-as alege daca as fi in locul meu, intre nebunie perpetua si viata finalizata tragic prin normlitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu