luni, martie 16, 2009

Plictisul la superlativ.Sunt plictisit deci exist.

Recunosc sunt. Deasemenea sunt dependent de mine organic. Recunosc ca sunt un egoist ha(i)d.Plictisit. Plictisul survine din neatentie. Din faptul ca uiti sa te diversifici. Si din plafonare.Plictisul la superlativ este definit prin nehotararea de a face ceva. Orice.
Ce poti face la plictiseala. Raspuns: multe ai putea. Dar de obicei nu ai idei si de cele mai multe ori cu cine. De fapt nu prea vrei.
Intervine deasemenea lenea... O daa... Maria Sa LENEA... Letargia personificata in urma curului tau lasata pe aceeasi portiune de canapea. Scrumul din jurul scumierei sau praful de pe monitor si restul mobilei.Plus ciorapii aruncati prin camera.
Sunt comod si lenes. Sunt delasator si nepasator. Un frugalnic culegator al clipelor de relaxare interna... Sunt un nesimtit altfel spus.
Ma intrebam. Recunosc ca si asta mi se mai ontampla. Ma ingtrebam deci daca numai eu sunt linistit, calm si mai ales impacat cu propriul miros. Adica in amalgamul de fum, praf, miros de mancare, te simti tu cu toate celelalte miroase. Nu ai cum sa iti simti propriul ego, propriul egoism in parfum de levantica. NU ai cum sa fii Tu in miros suav de odorizant.Acolo esti alterat de mirosuri externe si invadatoare.

Si totuasi ma simt bine cu mine. Cu mine singur. Cand esti cu tine, din punctul meu de vedere, esti in siguranta. Adica nu risti sa te ratoiesti la nimeni si nimeni nu te enerveaza. Deci fericirea e pe vine.

Poate continui si maine... Nu garantez.

Niciun comentariu: